In documentul de politica industriala aprobat de guvern in anul 2002, s-a pastrat reflexul primei guvernari PDSR de a stabili in mod administrativ ramurile industriale ce vor fi sprijinite. De asemenea, au fost prevazute o serie de masuri existente in planurile de actiuni ale unor structuri guvernamentale ulterior restructurate cu tot cu masurile neindeplinite, au fost stabilite termene, in special in domeniul energetic, ce nu au putut fi respectate sau au fost elaborate strategii despre a caror operationalizare nu s-a mai amintit nimic.

In viziunea Guvernului Aliantei D.A., obiectivul strategic al politicii industriale a Romaniei este cresterea competitivitatii si performantelor industriei romanesti in context european si mondial. Politica industriala a Romaniei va fi elaborata tinand seama de interesul national, in beneficiul public si in respect pentru siguranta cetateanului.

Obiectivele generale ale politicii industriale sunt:

• Cresterea competitivitatii
• Sporirea rolului cercetarii si dezvoltarii
• Promovarea unui management durabil al resurselor si protectia mediului
• Imbunatatirea pregatirii profesionale si ocuparea fortei de munca

Aceste obiective vor putea fi atinse numai in conditiile in care politica industriala a Romaniei va respecta principiile economiei cunoasterii adoptate la Lisabona in anul 2000. De asemenea, trebuie mentionat ca, in urma largirii Uniunii Europene la 25 de membri si alegerii unui noi Comisii Europene, s-a creat o noua structura, insarcinata cu elaborarea unei noi politici industriale europene, in contextul in care in prezent exista numai doua directive cu caracter de obligativitate in domeniu.

In viziunea Guvernului Aliantei D.A., instrumentele pentru aplicarea viitoarei politici industriale a Romaniei sunt: asistenta sectoriala, privatizarea si restructurarea, asistenta pentru export, sustinerea IMM-urilor si dezvoltarea regionala, accesul la informatie si tratarea externalitatilor.

I. Politica in domeniul energiei

Sistemul energetic romanesc, cu toate componentele sale, reprezinta, inca, un domeniul extrem de sensibil in ceea ce priveste restructurarea. Atentia speciala de care trebuie sa se bucure acest domeniu rezulta atat din importanta pentru intreaga economie cat si din necesitatea respectarii prevederilor negociate cu UE in Capitolului 14 – Energie. In plus, recentele privatizari transforma actorii sistemului energetic romanesc din interni in regionali.

In ceea ce priveste politica energetica, Guvernul Aliantei D.A. isi propune urmatoarele obiective strategice:

• Obtinerea unei competitivitati reale in domeniul energetic
• Imbunatatirea cadrului institutional
• Eliminarea distorsiunilor care afecteaza concurenta pe piata

Atingerea obiectivelor implica aplicarea unor masuri specifice pentru fiecare actor din domeniul energetic.

A. Obtinerea unei competitivitati reale in domeniul energetic

1. Sectorul minier

• accelerarea aplicarii Strategiei de dezvoltare a industriei miniere, cu accent deosebit asupra demararii procedurilor de privatizare a unitatilor ce pot prezenta un interes investitional;
• valorificarea produselor miniere in conditiile unei piete libere. Aceasta va fi posibila prin corelarea pretului huilei energetice si a lignitului la paritatea calitatii carbunilor din import (puterea calorifica a carbunelui importat este 6000 kcal/kg);
• optimizarea actualelor perimetre de exploatare in vederea concentrarii productiei. Prin aceasta masura, se asigura:
• reducerea costurilor legate de taxele cuvenite pentru suprafetele de teren ocupate;
• disponibilizarea unor suprafete de teren ce pot sa primeasca alte servituti comunitare;
• posibilitatea concentrarii productiei in zonele cele mai rentabile;
• schimbarea actualului sistem de acordare a subventiei de la productia bruta la Gcal. Actualul sistem nu incurajeaza exploatarea unui carbune de calitate, atata timp cat este subventionata o mare parte din masa miniera extrasa fara a se face distinctie intre valorificabil si exploatat. In acest mod nu este incurajata calitatea produsului, ci cantitatea acestuia cu efecte majore in incadrarea in prevederile contractuale;
• reducerea in continuare a subventiilor si pierderilor de exploatare, ca un principal obiectiv strategic agreat cu Fondul Monetar International si Banca Mondiala. Aceeasi prevedere este valabila si pentru pierderile de exploatare;
• desfasurarea activitatilor miniere numai in conditiile de protectie a mediului;
• restructurarea intregului sector carbonifer cu conditia corelarii judicioase a capacitatilor de productie cu necesarul producatorului de energie, urmata de o privatizare accelerata;
• ofertarea spre privatizare si a producatorilor care din diferite motive nu intra in structura viitoarelor unitati restructurate.

2. Sectorul productiei si transportului gazelor naturale

• privatizarea producatorului principal de gaze naturale (Romgaz);
• intensificarea activitatilor geologice, in special a celor la mare adancime, in vederea obtinerii unui raport "rezerve nou descoperite/productie", situat la cel putin 0,5-1,0, cu scopul diminuarii declinului productiei si pentru echilibrarea balantei energetice. In prezent rezervele naturale industrializabile sunt epuizate in proportie de 70%;
• clarificarea statutului legal sistemului de transport pe conducte a gazelor naturale. Aceasta prevedere, cuprinsa in legislatia actuala, a fost si este principala piedica in:
• accesarea unor fonduri private in reabilitarea si/sau dezvoltarea sistemului national de transport pe conducte;
• acceptarea Romaniei ca un partener credibil in tranzitul cu titei din Marea Baltica spre vestul Europei;
• concesionarea dreptului de utilizare a sistemului de transport pe conducte magistrale a gazelor naturale si a capacitatilor de inmagazinare a acestora. Nici pana in prezent, sistemul national de transport pe conducte magistrale a gazelor naturale nu are un concesionar, ceea ce priveaza bugetul de stat de sumele cuvenite ca redevente conform legislatiei si impiedica sistemul sa aiba acces la o reala finantare;
• promovarea unor politici de natura sa asigure continuitatea si siguranta alimentarii. Succesul unor astfel de politici trebuie sa aiba in vedere:
• diversificarea surselor din import, ca siguranta a aprovizionarii cu gaze naturale;
• diversificarea importurilor din Federatia Rusa prin intermediul unor noi interconectari la sistemul national de transport (Ungheni) in paralel cu dezvoltarea capacitatilor de tranzit;
• interconectarea sistemului national de transport in partea vestica a tarii (Arad, Oradea) in vederea asigurarii unei a doua surse de import (Marea Nordului);
• participarea la realizarea proiectului de tranzit catre Europa de Vest a gazelor naturale din regiunea Marii Caspice si Orientul Apropiat;
• participarea la realizarea conductei de tranzit Turcia-Austria pe traseul Bulgaria-Romania-Ungaria (proiectul Nabucco);
• trecerea la contracte de import pe termen lung de tip "take or pay";
• reabilitarea si dispecerizarea actualului sistem de transport pe conducte a gazelor naturale;
• cresterea capacitatilor de inmagazinare a gazelor (fata de o rata consum/depozit de 11% asigurata azi, la o cota de siguranta minima necesara de 25% conform angajamentelor negociate pentru acoperirea a 67,5 zile in 2011).

3. Sectorul productiei, transportului si distributiei de energie electrica si termica

• privatizarea companiilor de productie si distributie, catre investitori strategici si cu un portofoliu de angajamente pe termen lung cat mai restrans; demararea privatizarii productiei – stabilirea a 4-6 entitati hidro-termo echilibrate si ofertarea catre investitori strategici; inchiderea unor capacitati nerentabile;
• organizarea bursei pentru energie – echilibrata de operatorul de sistem OPCOM existent;
• formarea pietei energetice regionale in spatiul sud-est european;
• promovarea investitiilor private in noi capacitati de productie bazate pe cogenerare si resurse naturale nepoluante (hidro, solar, eolian) cu luarea in considerare a impactului social si protectia mediului;
• reanalizarea planurilor de restructurare a Termoelectrica, insistandu-se pe termene scurte, inchideri de capacitati nerentabile si solutii de privatizare mixte hidro-termo;
• continuarea eforturilor pentru realizarea interconectarii energetice cu statele din Uniunea Europeana prin intermediul Transelectrica si pastrarea proprietatii statului asupra acesteia; concesionarea managementului companiei de transport a energiei si a managementului bursei de energie;
• ofertarea catre concesionare sau privatizare a celor 25 de hidrocentrale nefinalizate si privatizarea micro-hidrocentralelor;
• asigurarea pentru centralele in cogenerare a unui regim de baza dictat de energia termica si electrica, diferenta eventuala de energie electrica necesara municipalitatilor urmand a fi asigurata de Sistemul Energetic National prin contracte de servicii de sistem si furnizare de energie de compensare;
• promovarea unei politici nerestrictive de readucere a localitatilor care au abandonat sistemul de incalzire centralizat inapoi la situatia incalzirii sigure si cu caldura ieftina;
• completarea programului de contorizare a caldurii prin contoare "de scara" si trecerea intensiva la contorizarea individuala a locuintelor;
• cresterea capacitatii de interconectare cu Uniunea Europeana – Romania are rezerva de putere ce poate fi utilizata pentru export.

B. Imbunatatirea cadrului institutional

• coordonarea unitara a sectorului energetic in cadrul unei structuri coerente la nivelul executivului;
• clarificarea statutului, atributiilor si structurii tuturor autoritatilor de reglementare din domeniu;
• trecerea sub controlul comisiilor de specialitate a Parlamentului a tuturor autoritatilor de reglementare;
• asigurarea autonomie financiare a autoritatiilor de reglementare;
• finalizarea cadrului legislativ din domeniu si corelarea acestuia cu legislatia conexa;
• elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic.

C. Eliminarea distorsiunilor care afecteaza concurenta pe piata

• intarirea disciplinei financiare in vederea reducerii arieratelor din domeniul energetic;
• adoptarea unor metodologii de calcul a preturilor si tarifelor care sa permita reflectarea reala a influentei serviciilor in structura costurilor;
• clarificarea conceptului de autoritate de reglementare si reorganizarea treptata a acestor entitati pe baze real concurentiale:
• amendarea reglementarilor se va face in principal la solicitarea operatorilor in vederea corectarii efectelor aplicarii;
• statul va inceta a mai folosi reglementatorul ca un instrument de reglare bugetara;
• deschiderea si liberalizarea pietei energiei prin:
• asigurarea accesului nediscriminatoriu (al tertilor) la piata tuturor actorilor limitati doar la cantitatea tranzactionata;
• reanalizarea motivatiilor tehnice ce au stat la baza alimentarii unor consumatori captivi de la transportator. Eliminarea relatiilor directe intre transportator si consumator;
• continuarea acreditarii/reacreditarii societatilor eligibile, in conditiile reanalizarii criteriilor obligatorii de obtinere a statutului de consumator eligibil. Limitarea criteriilor exclusiv la conditiile minime tehnice si la cantitatea minima cumparata;
• cresterea gradului de liberalizare a pietei gazelor de la circa 40%, cat se estimeaza ca va fi la sfarsitul anului 2004, la 100%, in anul aderarii 2007;
• reorganizarea gestiunii centralelor electrice de termoficare prin trecerea lor in totalitate in gestiunea municipalitatilor;
• clarificarea statutului juridic si tehnic al centralelor termice cu cogenerare, nepreluate de catre administratiile publice locale;
• asigurarea resurselor financiare si aprovizionarea centralelor aflate in administrarea municipalitatilor sau oraselor vor fi realizate prin intermediul autoritatilor locale prin licitatii electronice sau prin burse de marfuri;
• preluarea rentei hidro de catre stat, prin intermediul pretului apei, si utilizarea acesteia pentru compensarea cresterilor de preturi la populatie (se vor elimina tarifele preferentiale si se vor inlocui cu ajutoare familiale), promovarea energiilor regenerabile si protectia mediului.

II. Politica in domeniul asistentei sectoriale

Asistenta sectoriala reprezinta unul dintre cele mai sensibile domenii ale politicii industriale. Din acest motiv, reevaluarea asistentei sectoriale va reprezenta o prioritate pentru Guvernul Aliantei D.A. tinand seama, in special, de prevederile Capitolul 15 – Politica industriala si Capitolul 1 – Libera circulatie a marfurilor, negociate cu Uniunea Europeana. De asemenea, se vor respecta recomandarile europene din domeniul industrial sustinute pe pilonii: competitivitate, cercetare si pregatire continua, dezvoltare durabila.

Guvernul Aliantei D.A. are in vedere urmatoarele masuri:

• reevaluarea politicii in domeniul asistentei sectoriale pentru orizontul de timp 2005-2008;
• modernizarea rolului autoritatii publice centrale in domeniul industriei;
• dezvoltarea pietei interne de produse industriale prin utilizarea sistemului de achizitii publice;
• incurajarea aliantelor strategice pe baze tehnologice si industriale, economice sau financiare, urmarindu-se incadrarea lor in prevederile legislative, interne si internationale;
• promovarea clusterelor industriale pe principiul specializarii internationale si complementaritatii industriale cu tarile UE, Central si Est Europene sau din alte zone apropiate;
• asistenta sectoriala pentru produse cu valoare adaugata mare (prelucrare inalta, tehnologie complexa) si cu bazin de resurse intern (cum ar fi industria mobilei si industria alimentara).

III. Politica comerciala, exportul si investitiile straine

Politica in aceste domenii este in mare parte reglementata, sarcina principala fiind respectarea intelegerilor internationale in conditiile sustinerii credibilitatii si increderii in mediul de afaceri romanesc.

In acest sens, Guvernul Aliantei D.A. va promova urmatoarele masuri:

• utilizarea facilitatilor tarifare convenite prin Acordurile de liber schimb, negociate de Romania pe plan international si participarea la liberalizarea comertului international prin negocieri comerciale multilaterale in cadrul Organizatiei Mondiale de Comert;
• cresterea ponderii exporturilor romanesti de produse industriale in comertul mondial prin gasirea unor nise de piata pentru acestea, in special pentru produsele cu grad avansat de prelucrare;
• acordarea de sprijin pentru extinderea ofertei de servicii specializate de consultanta si de instruire in domeniul comertului;
• acordarea de garantii de risc comercial sau necomercial;
• programe pentru delocalizarea productiei in zone mai putin industrializate;
• promovarea exportului de capital;
• cresterea volumului de investitii straine in Romania, prin asigurarea unui climat investitional, stimulativ si predictibil.

IV. Politica in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii

Intreprinderile mici si mijlocii se confrunta in prezent cu bariere administrative si comerciale. Cu toate masurile anuntate de catre institutiile statului responsabile pentru domeniul IMM-urilor, nu s-au inregistrat succese remarcabile care sa fie evidentiate de catre reprezentantii acestui segment din economie.

In acest domeniu, Guvernul Aliantei D.A. va promova urmatoarele masuri:

• reluarea procesului de evaluare anuala a domeniului in parteneriat cu reprezentantii IMM-urilor;
• ridicarea progresiva a procentului de alocare de resurse financiare pentru stimularea infiintarii si sprijinirea functionarii IMM-urilor de la 0,2% din PIB in prezent la 0,4% din PIB;
• implementarea Cartei Europene privind intreprinderile mici si mijlocii;
• incurajarea initiativei individuale, imbunatatirea pregatirii manageriale prin instruire in cadrul invatamantului liceal si universitar;
• stimularea extinderii sistemului de subcontractare, de catre intreprinderi mici si mijlocii, in scopul colaborarii acestora cu mari companii industriale;
• asigurarea accesului la achizitiile publice;
• imbunatatirea ofertei de servicii pentru IMM prin dezvoltarea de retele de consultanta;
• asigurarea si sustinerea accesului la activele disponibile ale operatorilor economici de stat in vederea infiintarii de parcuri tehnologice, centre de inovare si incubatoare de afaceri;
• sprijinirea activitatii de cercetare, dezvoltare si inovare tehnologica si de implementare a rezultatelor acestora;
• incurajarea activitatilor care contribuie la largirea pietelor IMM si cu prioritate la dezvoltarea exportului prin sustinerea participarii la expozitii, targuri, simpozioane, misiuni comerciale, acces la publicatii si training;
• acordarea de sprijin pentru accesul la baza de date privind legislatia UE si acordarea de asistenta IMM in implementarea managementului industrial modern si competitiv, bazat pe componentele de calitate (ISO 9000), de mediu (ISO 14000) si marketing;
• sustinerea accesului IMM la programe comunitare si internationale.

V. Politica in domeniul privatizarii si restructurarii

Politicile publice cu privire la restructurare si privatizare se vor orienta catre marile societati comerciale, urmarirea contractelor incheiate si restructurarea pe criterii de competitivitate a societatilor cu capital majoritar de stat:

Masurile pe care Guvernul Aliantei D.A. le are in vedere sunt urmatoarele:

• continuarea privatizarii societatilor comerciale de talie mare si mijlocie;
• restructurarea sectorului de stat, inclusiv prin inchideri de capacitati neviabile;
• elaborarea unei strategii integrate privind privatizarea sectorului energetic;
• privatizarea societatilor din industria de aparare;
• monitorizarea contractelor post-privatizare;
• lichidarea pachetelor minoritare detinute de catre stat prin mecanisme de piata;
• modernizarea, retehnologizarea si optimizarea fluxurilor tehnologice din unitati industriale cu potential de competitivitate, in conditiile legii;
• reorganizarea activitatilor indirect productive (externalizari).

VI. Politica in domeniul mediului si resurselor

Politica in domeniul mediului si resurselor urmareste, in principal, reducerea riscurilor de neconformitate a societatilor comerciale romanesti cu normele internationale in domeniul protectiei mediei. De asemenea, in colaborare cu celelalte autoritati abilitate in elaborarea politicilor in domeniul mediului si resurselor, vor fi promovate masuri care sa respecte principiile si directivele europene in ceea ce priveste dezvoltarea durabila:

• utilizarea de noi instrumente de tratare a externalitatilor mediului – permisele de mediu si licente bazate pe principiul poluatorul plateste;
• acordarea asistentei necesare pentru dezvoltarea de strategii de firma orientate catre protectia mediului si a resurselor;
• introducerea sistemului de management de mediu ISO 14001 la nivelul operatorilor economici;
• sprijin pentru cazurile speciale de neconformitate pentru intreprinderi sau zone geografice cu probleme grave de poluare;
• inasprirea sanctiunilor pentru poluarea mediului de catre operatorii economici.

VII. Integrarea politicilor de cercetare–dezvoltare si de infrastructura a calitatii in politica industriala

Actiunile pe care Guvernul Aliantei D.A. le va intreprinde in acest domeniu, constau in:

• sustinerea dezvoltarii activitatilor si infrastructurilor specializate pentru asistenta si informare in domeniul tehnologic, precum si pentru transfer tehnologic, la nivel national si regional;
• deducerea cheltuielilor de cercetare–dezvoltare;
• stimularea dezvoltarii parcurilor tehnologice;
• dezvoltarea si sustinerea pietelor in continua expansiune in cadrul promovarii investitiilor intangibile (cultura, protectia mediului, biotehnologie, sanatate, etc.);
• preluarea armonizata a directivelor bazate pe principiul Noii Abordari si introducerea procedurilor europene pentru evaluarea conformitatii produselor;
• sustinerea unei politici active in domeniul calitatii, axata pe dezvoltarea si optimizarea infrastructurii calitatii, precum si pe stimularea implementarii de catre operatorii economici a sistemului de management al calitatii (ISO 9000).